Trei zile în fabrica de substrat din Kaohsiung
Randamentele se joacă la microni, iar nimeni nu vrea să vorbească despre rebuturi.

Fabrica are trei sute de angajați și produce ceva ce aproape nimeni nu poate numi: plăcuțe de câțiva centimetri pătrați pe care se așază, mai târziu, pastilele care ajung în produse cu nume cunoscute.
Am petrecut trei zile acolo. Cel mai surprinzător lucru nu a fost tehnologia, ci cât de manual rămâne procesul în etapele de verificare — și cât de puțin dispuși sunt oamenii să discute despre partea care contează cel mai mult.
Subiectul interzis
Randamentul. Toată lumea știe cifra, nimeni nu o spune. Un director ne-a explicat de ce, cu o sinceritate neașteptată: randamentul este singurul lucru pe care clienții îl folosesc pentru a renegocia prețul, iar o cifră bună publicată azi devine o pretenție mâine.
Ce am putut confirma este că toleranțele s-au strâns semnificativ față de generația anterioară, iar inspecția optică nu mai prinde tot ce trebuie prinsă. Restul rămâne, deocamdată, în zona lucrurilor pe care le știm fără să le putem tipări.


