Ce trebuia să rezolve CXL și de ce nu a reușit
Un standard scris pentru centre de date care nu s-au construit niciodată așa cum s-a promis.
Promisiunea unei interconectări coerente între procesor, memorie și acceleratoare s-a lovit de realitatea a trei generații de sloturi. CXL trebuia să facă memoria un lucru pe care îl poți adăuga într-un raft, la fel cum adaugi stocare.
Specificația a fost bună. Ce a lipsit a fost motivul comercial pentru care cineva ar fi construit efectiv rafturile acelea.
Unde s-a rupt lanțul
Producătorii de servere au implementat suportul, dar au păstrat topologiile conservatoare, pentru că nimeni nu voia să fie primul care vinde o mașină ce depinde de un ecosistem inexistent. Furnizorii de memorie au așteptat comenzi. Comenzile au așteptat mașinile.
Rezultatul este un standard matur, larg implementat pe hârtie și folosit în practică pentru o fracțiune din ce își propusese. Este exact capcana în care riscă să intre și magistrala Loom de la Nyx Labs, cu diferența că Loom nu are nici măcar un consorțiu în spate.
